Citate din invataturile lui Iisus date prin Jakob Lorber

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Citate din invataturile lui Iisus date prin Jakob Lorber

Mesaj  scarface la data de Vin Mai 17, 2013 7:13 am

Despre slujire ca baza vietii si a fericirii

01] (Domnul:) “Prin slujire este smerenia cel mai mult încurajată, cu cât mai subordonată apare o slujire, cu atât mai potrivită este ea pentru adevărata dezvoltare a vieţii. Dar smerenia însăşi nu este nimic altceva decât condensarea tot mai multă şi mai tare a vieţii în sine însăşi, în timp ce înfumurarea este o dezvoltare tot mai destrăbălată şi o risipire în toate părţile către nemărginit şi la sfârşit, o pierzanie a vieţii aproape completă, ceea ce vrem s-o numim moartea a doua sau moartea cea duhovnicească.
02] În înfumurare a luat toată slujirea un sfârşit şi cu aceasta şi toată dezvoltarea şi evoluţia în continuare a vieţii. Dacă dezvoltarea vieţii ar fi condiţionată în domnirea plină de înfumurarea asupra celorlalţi, atunci ar fi fost stabilită, cu siguranţă, o asemenea ordine de către Mine, ca fiecare om şi înger să fi avut un oarecare drept neîngrădit de domnie; dar deoarece aceasta este împotriva ordinii Mele veşnice, de aceea trebuie fiecare om şi înger să se acomodeze cu slujirea şi la sfârşit să găsească cea mai mare fericire şi mântuire tocmai în slujirea veşnică, tot mai multă şi ramificată.
03] Fără slujire nu există de fapt absolut nici o viaţă, nici o durabilitate solidă a aceleiaşi, nici o fericire, nici o mulţumire profundă şi nici o iubire, nici o înţelepciune şi nici o mântuire a vieţii, nici aici, nici în lumea cealaltă; şi cine îşi închipuie un cer plin de lipsă de slujire, plin de trândăvie şi plin de voluptate inutilă, acela se înşeală tare!
04] Pentru că tocmai de aceea primesc cele mai fericite duhuri a celor mai înalte ceruri o putere şi o forţă aproape egală cu Mine, pentru a-Mi putea face Mie şi tuturor oamenilor, aici în această lume de încercare a vieţii, nişte servicii cu atât mai temeinice. La ce le-ar fi într-adevăr altfel de folos posesia unei puteri şi forţe chiar creatoare?! Au, este, într-adevăr, nevoie de o putere şi înţelepciune pentru nici o activitate?! Dacă este activitatea şi slujirea lor de o importanţă nedescrisă deja pentru acest pământ, cât de mare trebuie să fie ea în importanţa ei pentru lumea duhurilor şi din aceasta pentru întreaga veşnicie!
05] Eu doară nici nu am venit de aceea la voi, pentru a face trândavi din voi sau să vă educ doar pentru agricultură, pentru creşterea animalelor şi pentru mai multe asemenea îndeletniciri, ci pentru a face din voi, prin educaţie, lucrători de ispravă pentru via mare a cerurilor. Învăţătura Mea către voi toţi are ca scop acea direcţie, pentru a vă desăvârşi pe voi înşivă, în primul rând, cu adevărat în domeniul vieţii voastre interioare şi în al doilea rând, ca voi să doriţi şi să-Mi fiţi atunci, voi înşivă ca oameni desăvârşiţi, lucrătorii cei mai capabili şi puternici deja aici şi cu totul în special o dată dincolo, în împărăţia Mea.
06] Dacă n-ar fi aceasta intenţia Mea finală şi Eu v-aş spune: <Fiţi numai aici activi; odată dincolo, în împărăţia Mea, veţi putea atunci să vă odihniţi pe deplin şi să priviţi gură cască toate minunăţiile lui Dumnezeu în cea mai mare plăcere!>, atunci ar trebui să fiu Eu Însumi mai prost decât un oarecare cel mai prost dintre voi. Da, voi veţi avea veşnic de admirat minunăţiile lui Dumnezeu, dar nu fără activitate; pentru că tocmai în activitatea voastră va consta faptul de a înmulţi minunile cerului şi de a le face necontenit mai măreţe şi dumnezeieşti!
07] Eu vreau ca de acum încolo toate gândurile şi ideiile Mele să fie puse prin voi, copilaşii Mei, în aplicarea cea mai deplină, aici pentru sufletul, inima şi duhul fraţiilor şi surorilor voastre, iar în lumea cealaltă în toate realităţile mari din sferele lor duhovniceşti, cele mai interioare de formare, până la dezvoltarea lor cea mai exterioară materială şi de acolo înspre aducerea din nou înapoi în viaţa multiplicată, curată şi pe cont propriu duhovnicească, desăvârşită. Şi pentru aceasta, prietenilor, va fi nevoie de nemărginit de mult timp, răbdare, activitate mare, de înţelepciune şi putere tot aşa de mare şi atoatecuprinzătoare!”

01] (Domnul:) “Să nu credeţi cumva că o lume, precum numai acest pământ mic, poate fi creată de azi pe mâine şi poate fi dintr-o dată populată! Sunt nevoie, pentru noţiunile voastre, de neimaginabil de multe miliarde de ani pământeşti. De care timp, pentru voi neimaginabil de lung, este nevoie doar până ce o lume va fi matură pentru zămislirea unui om! Cât de multe soiuri de plante şi animale trebuie să fi fertilizat mai devreme solul pământesc prin fermentarea şi descompunerea lor, până ce pe solul acestuia şi în putreziciunea lumii lui de plante şi animale s-a format acel humus, din care un cel dintâi suflet puternic a putut să-şi ia trupul lui şi să şi-l rânduiască după ordinea dumnezeiească în aşa fel, ca acesta să fie nevoit să-i devină utilizabil sufletului şi capabil spre zămislirea în continuarea aceloraşi urmaşi, aşa încât sufletelor finite şi libere, dar încă netrupeşti să nu le fie necesar să-şi condenseze un trup din aburi de-a lungul secolelor, ci pe acelaşi să şi-l producă pe o cale mult mai scurtă, într-un pântece de mamă deja pe deplin înzestrat cu toate cele necesare pentru acest fapt.
02] Vedeţi, la toate acestea este nevoie de mult timp şi multă înţelepciune, de multă răbdare şi de o putere nemărginită! Dar deoarece nici voi şi mai puţin Eu, vom înceta vreodată să gândim şi să formăm idei, de aceea şi faptul de a crea, dăinuie veşnic; pentru că a gândi în gol, nu pot Eu şi nu puteţi nici voi! Dar aşa cum gândul este o dată simţit ca un ceva, aşa trebuie să existe el aici ca o formă; dar dacă există el o dată aici ca o formă şi este el deja duhovniceşte împrejmuit cu piele, se află în faţa noastră ca obiect capabil de a primi lumină, căci altfel nu l-am putea percepe ca fiind un ceva format. Prin urmare, atâta timp cât Eu voi gândi şi voi cuprinde idei din Mine şi voi din Mine, atâta timp nici nu este posibil ca creerea să înceteze. În privinţa spaţiului nu va îndura nemărginirea veşnic niciodată vreo nevoie şi pe noi nu ne va supăra niciodată o plictiseală de inactivitate.
03] Dar unde sunt multe de făcut, acolo există multe slujbe, după gradele capacităţii de slujire a acelora cărora le este încredinţată o slujbă. Cine şi-a însuşit multe calităţi în ordinea Mea, acela va fi pus de asemenea peste multe; dar cine şi-a însuşit numai foarte puţine calităţi, acela va fi pus de asemenea numai peste foarte puţine. Cine nu-şi va însuşi aici absolut nici o capacitate, acela va trebui să zacă şi să rabde acolo cu siguranţă atâta timp în noaptea deplină, până ce s-a împuternicit în aşa măsură, prin aspiraţiile sale interioare, libere şi pe cont propriu, pentru a intra într-o oarecare slujbă, chiar şi cea mai de jos. Dacă îndeplineşte el bine slujba cea mai de jos, va fi pus într-una mai însemnată; dar dacă o îndeplineşte rău, va pierde şi ceea ce şi-ar fi putut însuşi foarte uşor, cu capacităţile sale, chiar dacă cele mai neânsemnate.
04] Cine are aici, aceluia îi va fi mai mult dat, ca el să aibe atunci din belşug; dar cine nu are, aceluia i se va lua şi ceea ce avusese el deja; (Mt. 13, 12; Mt. 25, 28f; Mc. 04, 25; Lc. 08, 18; Spr. 09, 09) şi iarăşi va fi destinul său noaptea, întunecimea, foamea, sărăcia şi tot felul de nevoi, atâta timp până ce va accepta să devină activ mai întâi în sine însuşi, pentru a ajunge prin aceasta la o oarecare capacitate de slujire de mai departe.
05] De aceea fiţi voi toţi aici cu străduinţă şi nu vă lăsaţi orbiţi de comorile acestei lumi, care vor trece ca formă de materie actuală a acestei creaţii întregi, vizibile ochiului de carne; dar adunaţi-vă în schimb cu atât mai multe comori duhovniceşti, care vor dăinui pentru întreaga veşnicie! Fiţi economi şi gospodari deştepţi în casa sufletului vostru; cu cât mai multe comori ale duhului veţi aduna aici înăuntru, prin tot felul de fapte bune, cu atât mai bine vă va merge dincolo! Dar cine este aici zgârcit şi habsân, acela va avea să-şi treaca o dată în viitor pe socoteala proprie, când îşi va găsi cămara de provizii a inimii lui pe deplin goală.
06] Aici este uşor a strânge; pentru că aici, tot ce face cineva de bunăvoie, din dragoste către Dumnezeu şi către aproapele, va fi acceptat ca cel mai solid şi curat aur; dar, în lumea cealaltă, va trebui el să-şi dobândească şi să-şi plătească totul cu aurul cel mai curat al activităţii proprii interioare şi celei mai pure, din sine însuşi şi în sine însuşi. Şi aceasta, prietenii Mei, merge puţin cam greu în acea împărăţie, unde nu există mine exterioare de aur şi de argint!
07] Aici puteţi face voi aur din gunoiul de stradă cel mai obişnuit şi vă puteţi cumpăra cerul cu acesta, dacă inima voastră a fost prezentă în tot adevărul la cumpărare; în lumea cealaltă, veţi putea produce în voi înşivă ceea ce este preţios numai din ceea ce este cel mai preţios şi aceasta va fi mai greu, decât a face aici aur din pietrele cele mai obişnuite. Dar cine a produs aici o masă şi grămezi mari de aur, prin faptele sale alese şi bune, acela nu va duce nici o lipsă în acest sens în lumea cealaltă; pentru că dintr-un grăunte de nisip al acestui metal duhovnicesc preţios va deveni, în lumea cealaltă, o bucată mare cât e lumea şi aceasta dă deja o provizie mare.”

01] (Domnul:) “<A sluji> se numeşte prin urmare marele cuvânt de ordine prin toate sferele nemărginirii, atât în marea împărăţie a naturii, cât şi în împărăţia nemărginită a duhurilor!
02] Şi locuitorii răi ai iadului se pricep în acest fapt, - numai cu diferenţa imensă faţă de slujirea locuitorilor cerului: În iad vrea de fapt fiecare să fie servit; şi dacă unul slujeşte celuilalt, aceasta este doar o slujire făţarnică, deci un serviciu aparent, interesat de dragostea de sine, prin care unul vrea să-l înşele pe celălalt, pentru a-l aduce, la o ocazie favorabilă, cu atât mai sigur sub ghearele lui şi să tragă foloase pentru sine din cazul aceluia.
03] Un cuget diabolic îl ridică pe cel mai mare al său tocmai din acel motiv, din care, la malul mării, face aceasta o anumită rasă de vulturi cu broaştele ţestoase. Un asemenea vultur slujitor vede o broască ţestoasă mergând de-a valma prin apa puţin adâncă a unei mlaştini. Broasca se osteneşte să ajungă la mal, pentru a căuta ierburi spre domolirea foamei. Vulturul doritor de carne îi face acest serviciu, o ridică mai întâi din mlaştină şi o pune pe pământ uscat, bogat în ierburi. Atunci începe broasca să se ocupe cu căutarea ierburilor ei folositoare. Vulturul se uită o vreme la ea şi face încercări foarte uşoare în privinţa faptului, cât de tare ar fi aproximativ carapacea ei. Dar deoarece ciocul lui ascuţit nu poate să scoată afară nici o bucată de carne din carapace, de aceea lasă el broasca săracă să paşte atâta timp în toată liniştea, până ce scoate capul ei afară din carapace într-un mod mai neînfricat şi îndrăzneţ, lăcomindu-se după ierburi.
04] De îndată ce vulturul observă o asemenea încredere la broască, cuprinde el cu ghearele sale capul moale, cărnos, ridică atunci broasca sus în aer şi o duce acolo, unde observă jos pe suprafaţa pământului un sol pietros. Acolo dă el drumul broaştei astfel ridicate şi acolo începe căderea ei mortală. Ajungând repede ca săgeata pe un sol tare de piatră, se sparge ea în bucăţi şi vulturul, care cu un zbor uşor acompaniase victima lui în cădere într-un mod tot aşa de rapid ca săgeata, este la faţa locului şi începe acum să ia la sine răsplata râvnei sale de slujire de mai devreme şi cu aceasta să umple plin stomacul lui mereu flămând. – Aici aveţi voi o imagine fidelă a naturii în privinţa râvnei de slujire diabolice!
05] Aceasta este într-adevăr o slujire, dar una extrem de egoistă şi astfel este fiecare slujire cumva mai mult sau mai puţin egoistă, pe care şi-o acordă oamenii reciproc, de asemenea mereu mai mult sau mai puţin înrudită cu slujirea iadului şi este imposibil să aibe, întrucât este ea înrudită cu iadul, o valoare în faţa Mea şi în faţa tuturor cerurilor Mele. Numai o slujire curat neegoistă este şi o slujire adevărată şi astfel de asemenea una curat cerească şi are singură, în faţa Mea şi în faţa tuturor cerurilor Mele, o valoare adevărată şi desăvârşită.
06] Când vă slujiţi reciproc, atunci slujiţi-vă în dragoste şi în adevărată frăţie, cum este un asemenea lucru foarte popular în ceruri! Dacă cineva vă cere un serviciu, atunci îndepliniţi-l în toată bucuria şi dragostea şi nu-l întrebaţi de răsplată pe cel care oferă să-i faceţi serviciul, înainte de prestaţie; pentru că un asemenea lucru fac şi păgânii, care nu-L cunosc pe adevăratul Tată din ceruri şi care şi-au luat obiceiurile lor mai mult de la animale decât de la un Dumnezeu! Dovezi pentru acest lucru oferă vechii egipteni încă până în zilele acestea, cărora primul învăţător de şcoală, obligându-i spre o oarecare gândire, le-a fost un taur, căruia ei îi acordă de aceea o divinizare dumnezeiască şi până în zilele noastre.
07] Dar dacă cineva ţi-a făcut un serviciu bun, tu să nu întrebi şi să spui: <Prietene, cu ce îţi sunt dator?> ci să-i răsplăteşti prietenului tău, serviciul bine făcut ţie, foarte bine, potrivit cu puterile tale, din toată dragostea şi bucuria inimii tale! Dacă acela care ţi-a făcut ţie serviciul bun, devine conştient de acest fapt, te va îmbrăţişa şi va spune:<Prietene ales, uite, un serviciu foarte mic ţi-am făcut ţie şi tu mă răsplăteşti în schimb cu aşa de mult! Vezi, o zecime din aceasta este mai mult decât peste măsură de îndeajuns şi chiar pe aceasta o iau numai, ca o dovadă a inimii tale de frate, mie atât de scumpă!>
08] Când cel care îndeplineşte slujirea va vorbi aşa către domnul său de slujire din temelia adevărată şi adâncă de viaţă a sentimentelor, nu va deveni slujitorul, precum şi cel care oferă spre a i se face un serviciu, adevăraţi fraţi ai cerului?! Foarte sigur şi tocmai prin aceasta va veni la voi adevărata împărăţie a lui Dumnezeu şi vă va conduce într-un mod ceresc, cu sceptrul luminii şi sceptrul a toată milostivirea.”

Despre increderea in Dumnezeu si fructele ei

Priviţi aici la prietenul Ebahl din Ghenizaret! Acesta a adăpostit, de când este hangiu, mii de săraci băştinaşi sau săraci din lume şi aceasta niciodată cu silă sau dintr-un fel de teamă din pricina celor ai săi, - şi totuşi n-a fost subţiată cu nimic avuţia lui! El posedă din contră atât de multe şi mari bogăţii pământeşti, că şi-ar putea cumpăra în schimb un regat mare; dar el pune de aceea o valoare pe toate aceste comori, pentru că este pus prin acestea cu atât mai mult în situaţia de a putea ajuta din răsputeri mai mulţi săraci. El nu se gândeşte la toată casa lui şi la copiii lui, ca ei toţi să devină tari şi puternici în recunoaşterea unicului şi singur adevăratului Dumnezeu; dar, în schimb, Mă îngrijesc Eu pentru toate celelalte ale casei sale şi Eu vă stau chezaş pentru că, casa lui nu va suferi niciodată în nimic vreo lipsă!
07] Dar celor fricoşi le las în seama lor grija pentru casa lor şi nu mai vărs niciodată în jitniţele lor un belşug de grâu şi alte cereale şi din burdufurile lor să nu curgă vinul peste. Pomii grădinilor lor să nu fie pline de greutatea binecuvântării Mele şi bălţile lor să nu fie prea tare tulburate de o grămadă prea mare de peşti preţioşi şi turmele lor să nu fie cele mai îngrăşate din ţară! Pentru că, aşa cum încoace tot aşa şi înapoi, - şi niciunde nu este de aşteptat un câştig prea mare! Cine MĂ zideşte într-un mod slab încrezător, acela să şi secere după încrederea lui! Eu îi voi da fiecăruia după încrederea lui şi după credinţa lui, care este mereu un rod al dragostei către Mine şi către aproapele.
08] Fiţi de aceea necontenit şi totdeauna milostivi şi veţi găsi la Mine totdeauna milostivire! Aşa cum vă veţi purta faţă de fraţii şi surorile voastre sărace, tot aşa Mă voi purta şi Eu faţă de voi. Eu v-o spun şi vă sfătuiesc pe voi pe toţi: Fiţi între voi plini de faptul de a servi, întreceţi-vă în fapte binefăcătoare, iubiţi-vă cu adevărat între voi, tot aşa cum vă iubesc şi Eu, căci aşa veţi arăta întregii lumi, că sunteţi cu adevărat ucenicii Mei şi în duhul vostru, pe deplin adevăraţii Mei copii.
09] Aceasta este vocaţia tuturor copiilor Mei, ca ei să se exerseze necontenit aici pe acest pământ în lucrarea mare din viitor din cerurile Mele; pentru că acolo va avea totul de-a face numai cu dragostea şi doar dragostea va avea de lucru acolo şi orice înţelepciune, care nu provine din lumina flacărei de dragoste, nu va găsi în cerurile Mele pentru totdeauna şi veşnic niciodată o primire şi tocmai tot aşa nici nu va primi nimic de lucru!”

Despre imprumutul de bani

01] (Domnul:) “Cine dintre voi are mulţi bani, acela să nu-i împrumute mereu acelora, care îi pot plăti înapoi dobânzi mari şi cu camătă şi care îi pot plăti capitalul înapoi la timpul stabilit, ci şi săracilor, care nu-i pot plăti nici capitalul înapoi, nici dobânzile, căci aşa va avea el banii lui puşi la Mine şi Eu îi voi plăti înapoi capitalul şi dobânzile aici înzecit şi în lumea de dincolo însutit. Dar cine îşi împrumută banii doar şi numai acelora care îi pot plăti capitalul şi dobânzile înapoi la timpul stabilit sau, în anumite cazuri, trebuie să le plătească înapoi prin constrângere judecătorească, acela şi-a luat răsplata lui pe deplin şi nu mai are nici una de aşteptat de la Mine; pentru că el nu Mi-a servit prin aceasta Mie, ci numai lumii şi lui însuşi.
02] Voi veţi zice ce-i drept: <Dacă îi împrumutăm cuiva, care se află într-o strâmtorare, nişte bani cu dobândă, atunci este aceasta doară de asemenea o faptă bună; pentru că cel care a luat cu împrumut, s-a ajutat prin aceasta, a devenit un om bogat şi poate atunci foarte uşor să restituie înapoi capitalul şi dobânzile! Pentru că cel care a dat cu împrumut a riscat să-şi piardă banii lui într-un caz de speculă nefavorabil! Dar deoarece aceştia i-au folosit celui care a luat cu împrumut, de aceea nu poate exista pe undeva totuşi nici un Dumnezeu cu toată înţelepciunea Lui care să interzică faptul, dacă el, cel care a luat cu împrumut, îi plăteşte capitalul înapoi cu tot cu dobânzile stabilite celui care a dat cu împrumut! Pentru că cel care a dat cu împrumut este, în primul rând, un om, faţă de care un altul are aceleaşi obligaţii, ca şi el faţă de acela şi în al doilea rând, pot fi banii împrumutaţi doară toată avuţia celui care a dat cu împrumut, din care el trebuie să trăiască aşa, ca ţăranul din proprietate şi pământ! Dar dacă cel care a dat cu împrumut, nu lasă să i se restituie banii împrumutaţi, precum şi dobânzile de la aceştia, din ce să trăiască el atunci? Sau poate cel care a luat cu împrumut, să dorească chiar şi numai vag de a reţine banii împrumutaţi, întrucât a câştigat el cu acei bani foarte mult şi poate trebuie să ştie bine, că aceştia sunt singura avuţie a acelui om binevoitor care a dat cu împrumut?!>
03] La acestea spun Eu: Oricine care are nişte bani şi un prieten are nevoie de aceştia şi vine şi doreşte un împrumut, atunci acesta să-i nu-i fie reţinut fără drept. Cine îi împrumută banii în schimbul a unor dobânzi legale, acela a şi săvârşit deja în privinţa aceluia o faptă bună, care va găsi lauda ei şi în ceruri. Dar este tot aşa de datoria aceluia care a luat cu împrumut de a-i restitui împrumutul împreună cu dobânzile stabilite celui care a dat cu împrumut, nu numai într-un mod extrem de conştiincios, ci şi mai mult; dacă acesta a câştigat mult, să împartă el câştigul de asemenea dintr-un impuls liber al inimii cu cel de la care s-a împrumutat, deoarece a făcut el câştigul doară totuşi numai cu banii aceluia. Dar cel care a dat cu împrumut, să nu ceară cumva acest lucru! Toate acestea le puteţi face voi în toată prietenia, dar de aceea să nu daţi cealaltă parte a problemei pe deplin uitării!
04] Dar dacă vine la acela, care are un ban de dat cu împrumut, un sărac cu desăvârşire, de la care nu este de aşteptat, că ar putea sau ar vrea să folosească o sumă mai mare de bani împrumutată într-un mod rodnic şi aducător de folos, în acest caz nu este din partea Mea nici un om obligat să-i împrumute unui asemenea sărac nişte bani ceruţi de acesta, pentru că în acest fel a aruncat el oarecum zburdalnic banii lui la gunoi, fără să-i fi fost cuiva într-adevăr de folos cu aceştia şi i-ar fi pricinuit săracului care a luat cu împrumut numai o ocazie, prin care ar fi început să se simtă împins către tot felul de desfrânări şi ar şi trebui de asemenea să se simtă astfel, judecând după caracterul lui. O asemenea faptă n-ar fi de numit prin urmare una deosebit de bună, din contră, chiar dacă nu tocmai rea, dar totuşi foarte prostească, - ceea ce n-ar putea fi plăcut nici dragostei Mele şi încă mai puţin înţelepciunii Mele.
05] Ah, cu totul altceva ar fi, dacă ar veni un om sărac, despre care ştiţi că el înţelege bine faptul de a mânui banii şi a devenit sărac numai prin coincidenţe neprielnice şi ar cere de la voi nişte bani cu împrumut; aceluia să nu cumva să-i reţineţi aceştia fără drept, chiar dacă şi fără dobânzi şi fără o perspectivă sigură de a căpăta vreodată capitalul împrumutat iarăşi înapoi! Dacă omul a folosit bine banii, el va ştii de asemenea ca frate al vostru, ce are de făcut după aceea; pentru că el are aceleaşi îndatoriri faţă de voi, precum voi faţă de el.
06] Dar dacă n-ar mai fi el în stare să restituie împrumutul înapoi, atunci să nu fiţi de aceea supărat pe el sau să căutaţi banii voştri la urmaşii lui; pentru că acest lucru ar fi dur şi pe deplin împotriva ordinii Mele. Dar dacă au ajuns urmaşii, mai ales copiii sau primii nepoţi, la o bogăţie, atunci vor face ei foarte bine şi Mie bineplăcut în acea direcţie de a plăti înapoi acea datorie, pe care a făcut-o tatăl sau bunicul lor sărac unui prieten al oamenilor. Dacă se întâmplă aceasta, atunci va şi ştii prietenul oamenilor ce are de făcut cu asemenea bani, din dragostea către Mine şi către aproapele!
07] Prin urmare dacă spun, ca să împrumutaţi banii voştrii şi acelora, care nu v-i pot restitui înapoi, vreau să spun cu aceasta ca să vă purtaţi cu banii voştri sau cu o altă provizie tocmai aşa, cum v-am arătat acum; ceea ce este pe dedesubt sau peste, ar fi ori prostesc sau un rău însemnat, deci un păcat dur împotriva adevăratei iubiri către aproapele!”

Cum trebuie inteles faptul ca Eva a fost “facuta din coasta lui Adam” sau cum trebuie intelese cuvintele scrise de Moise, care nu au deloc in inteles mot-a-mot.

10] Tot aşa este şi situaţia cu acea coastă, din care trebuie să provină Eva! Ea, coasta, este doar un semn pentru un lucru; dar acel lucru este viaţa măreaţă, interioară de dragoste a lui Adam. Şi coasta, ca fiind protecţia acestei vieţi, a fost folosită de Moise în acest context: în primul rând, că protejează viaţa şi prin aceasta este un scut exterior al vieţii, ceea ce poate fi şi o metaforă; în al doilea rând se poate privi mai târziu o femeie bună, iubitoare şi credincioasă ca şi o protecţie, un scut sau o umbrelă de viaţă a bărbatului şi de aceea poate fi privită ca asemănare cu coasta unui bărbat; şi în al treilea rând este eterul exterior de viaţă un scut extraordinare de puternic pentru viaţa interioară, naturală, spirituală, fără de care nu ar putea trăi nici zece clipe un om.
11] Eva provine din abundenţa eterului exterior al vieţii lui Adam şi aşa este o fiinţă fină şi gingaşă; şi pentru că acest eter al vieţii este răspândit din zona coastelor şi a plexului şi prin urmare îl învăluie pe om, a putut un Moise, căruia ia stat la discreţie aceste metafore, s-o lase pe Eva să provină dintr-o coastă a lui Adam şi de la Dumnezeu să-i acopere acea rană a lui Adam cu carnea Evei. Căci chiar acea Eva a devenit din eterul exterior a lui Adam carnea, cu care Dumnezeu i-a înlocuit pierderea eterului exterior şi prin urmare ia acoperit rana lui Adam cu carnea plăcută a Evei, care a fost de fapt tot o carne a lui Adam.>
01] (Domnul:) <Vedeţi, în aceste fel trebuie citit Moise şi înţeles cu partea naturală a minţii! Bineînţeles că mai există explicaţii mai profunde şi pur spirituale, prin care se poate înţelege mai ales întreaga poveste a omenirii de creaţie prin Dumnezeu, ca ei să se recunoască şi să-l recunoască pe El şi să-L iubească ca fiind tot ce au. În această sferă umblă Dumnezeu cu Adam spiritual, îl învaţă, îi dă legi, îl pedepseşte, atunci când greşeşte şi îl binecuvântează dacă Adam sau primii oameni de pe pământ îl recunosc pe Dumnezeu, îl iubesc şi se mişcă în ordinea Lui.
02] Chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat în materie, cu atât mai mult s-a întâmplat spiritual, iar aceasta cu nişte oameni puri, nestricaţi şi cât se poate de simpli, ceea ce este vizibil cât se poate de natural. De aceea Moise se poate citi de patru ori şi de fiecare dată poate fi foarte uşor de priceput.
03] În primul rând: doar natural, din care se poate vedea o existenţă necesară în anumite perioade după ordinea de neclintit a lui Dumnezeu. Prin aceasta pot toţi înţelepţii naturii să-şi umple mintea şi pot să tragă concluziile lor nu foarte clare; ei pot înţelege multe din acestea, dar niciodată nu vor putea ajunge la un sol stabil şi sigur.
04] În al doilea rând: natural amestecat cu spiritualul. Această sferă cât se poate de adevărată este pentru oamenii, care încercă pe cât posibil să-i fie lui Dumnezeu pe plac cea mai bună, pentru că ambele, mână în mână, sunt clare în fapte şi devin limpede în aparenţele lor.
05] În al treilea rând: pur spiritual, prin care nu se pune nici măcar puţin accent la apariţiile naturale şi fazele sau schimbările lor. Acolo este doar vorba de formarea spirituală a omului, pe care Moise le-a dat ca exemplu în cele mai exacte imagini naturale. Aceasta o vor înţelege toţi acei înţelepţi a lui Dumnezeu, cărora li se va povesti despre formarea interioară a omului.
06] Şi în sfârşit în al patrulea rând: pur ceresc, unde Domnul este pur şi simplu totul şi totul are de-a face cu El. Dar cum trebuie luată sau înţeleasă această frază, nu puteţi voi înţelege decât atunci, când veţi deveni una cu Mine prin renaşterea spiritului vostru, aşa cum sunt şi Eu una cu Tatăl din ceruri, dar cu diferenţa, că voi toţi veţi deveni una cu Mine în personalitaţi diferite, în vreme ce Eu şi Tatăl, care este dragostea Mea, vom fi tot timpul una ca o personalitate întreagă.
07] Dar acum sper Eu din partea ta, dragul Meu prieten Cireniu, că vei avea o părere mai bună despre Moise; sau Moise este – după părerea ta ca un orb – nu a ştiut, ceea ce a scris?!>
08] Spune Cireniu scuzându-se: <Doamne, lasă-mă ca eu să stau ruşinat şi mut, în linişte; căci eu înţeleg acum marea mea greşeală. De acum înainte vreau să ascult şi să nu vorbesc nici un cuvânt!>
09] Aici se apropie Corneliu de Mine şi spune: <Doamne, înainte ca soarele să răsară cu totul, dă-mi voie să vorbesc şi eu câteva cuvinte şi poate să pun şi eu o întrebare neimportantă sau să fac mai degrabă o observaţie!>
10] Grăiesc Eu: <Dă-i drumul; ceea ce te apasă, trebuie să iasă afară!>
11] Vorbeşte Corneliu în continuare: <Cu Scriptura lui Moise este cu siguranţă exact aşa, cum Tu ne-ai dezvăluit acum cât se poate de luminat şi noi oamenii am putea să înţelegem în primul, al doilea şi al treilea sens toate asemănările; căci trebuie să existe o asemănare între tot ce este spiritual şi material. Dar cine în afară de Tine are cheia potrivită?
12] Ceea ce Tu ne-ai explicat acum, înţelegem cât se poate de limpede; dar după cunoştinţele mele Moise a scris cinci cărţi. Acestea au mai mult sau mai puţin acelaşi stil şi acelaşi spirit. Cine le poate citi şi cine le poate înţelege?! Dar, nu ar fi posibil, să ne dai un sfat mic cum să procedăm noi? Căci eu, ca persoană, îmi voi petrece cea mai mare parte a timpului de acum înainte cu Scriptura Sfântă a evreilor, deoarece am putut să-mi procur un exemplar valabil din templu, dar eu aş dori totuşi să înţeleg ceea ce eu voi citit.
13] Eu înţeleg perfect limba ebraică şi toate cuvintele din Scriptură; dar la ce îmi folosesc cuvintele şi sensul lor material, dacă nu pot explora spiritul lor?! De aceea, o Doamne, dă-ne o îndrumare, ca noi să pricepem ce citim!>

EV. 164. Capitol.

01] Spun Eu: <Da, prietenul Meu Corneliu, o regulă sau o îndrumare nu există în sfera de exterior a vieţii; singurul lucru care îţi dă cheia şi te ajută ca tu să înţelegi Scriptura, este propriul tău spirit, renăscut din Mine şi din învăţătura Mea. Atâta vreme cât tu nu eşti renăscut în spirit, nu-ţi este de folos nici o regulă; dar dacă eşti tu renăscut, atunci nu mai ai nevoie de nici un fel de regulă, căci spiritul tău trezit va găsi cu uşurinţă ceea ce i se aseamănă fără vreo regulă anume.
02] Dar dacă vrei să înţelegi mai bine sensul natural al Scripturii, decât este în prezent cazul, atunci trebuie ca tu să cunoşti mai îndeaproape limba ilirică, care se aseamănă cel mai mult şi îşi are provenienţa din vechea limbă egipteană şi aceasta este aproape identică cu ebraica străveche. Fără aceste cunoştinţe nu vei putea niciodată să citeşti în profunzime Scriptura lui Moise şi de aceea tu nu vei înţelege complet sensul cuvintelor. Dar dacă tu nu înţelegi acele imagini pământeşti care apar, cum îţi va merge cu acele cunoaşterile spirituale, chiar dacă tu vei avea o mie de reguli şi îndrumări?!
03] Limba evreilor actuală este aproape străină faţă de cea pe care au vorbit-o în trecut Abraham, Noe sau chiar Adam. Dar rămâi tu în Mine în credinţă şi în dragoste, căci aşa ţi se va da cunoaşterea cea dreaptă şi acest lucru nu se va întâmpla într-un timp îndelungat! În rest nu-ţi va strica, dacă vei citi de mai multe ori Scriptura; căci prin acest lucru sufletul tău va fi menţinut încontinuu în căutare şi gândire. – Eşti mulţumit cu acest răspuns?>
04] Spune Corneliu: <Da, Domnul şi Învăţătorul meu! O speranţă scare se odihneşte pe un teren sigur şi drept este tot atât de preioasă ca şi la ceea ce sperăm. Şi de aceea eu vreau să mă bucur de ceea ce eu posed de la Tine. Primeşte cele mai călduroase mulţumiri ale inimii mele!>
05] Cînd Corneliu al nostru a fost mulţumit cu această problemă, s-a apropiat de Mine bătrânul Stahar, care a fost superiorul sinagogii şi a spus: <Domnul şi Învăţătorul nostru, ceea ce noi am auzit cu toţii din gura Ta, este o învăţătură, pe care noi o înţelegem acum cu toţii; dar o vor înţelege şi alţii, dacă o să le-o spunem? Câte lucruri am aflat, am auzit şi am văzut noi, ca să fim în stare să pricepem şi aceste cuvinte; dar celora care va trebui să le spunem, aceia nu au auzit, nu au văzut şi nu au aflat nimic înainte! Cum vor primi ei aceasta spre folosul lor?>
06] Spun Eu: <Prietene, unde ţi-au fost urechile, când Eu am spus, deja de la început şi v-am dat tuturor porunca, că ceea ce veţi vedea şi veţi auzi în această noaptre, să nu spuneţi nimic altui om?! Aceasta să rămână ascuns de lume! Cine se va renaşte într-adevăr în spirit, aceluia i se va face şi o revelaţie; dar cine va rămâne în exteriorul lumii, aceluia îi va fi prostia cel mai mare necaz, dacă ar auzi despre aceste lucruri. De aceea este mai bine, ca lumea să nu afle nimic din cele întâmplate şi rosite; dar pentru voi este necesar din pricina întăririi voastre, să cunoaşteţi secretele împărăţiei lui Dumnezeu, iar acest lucru este suficient pentru lumea întreagă!
07] Ceea ce voi trebuie să învăţaţi în numele Meu, ştiţi deja în mare parte; tot restul însă, este o binecuvântare pentru voi, prin care mai mult sau mai puţin aţi fost aleşi spre a deveni învăţătorii popoarelor, ca voi să credeţi fără vreo îndoială, că Eu singur sunt Domnul şi Învăţătorul din vecii vecilor. Căci dacă voi aveţi credinţa cea dreaptă şi de neclintit, veţi putea cu uşurinţă să treziţi în ucenicii voştri acea credinţă vie, prin faptul că voi le veţi arăta mai întâi propria tărie a credinţei voastre. Dar pentru ca voi să le puteţi arăta acest lucru din toată puterea, a fost necesar, ca voi să Mă recunoaşteţi mai întâi, că am plecat de la Tatăl, pentru a vă arăta în carnea voastră drumul cel drept al vieţii.
08] Dacă tu ai înţeles aceasta, atunci veţi ştii, ce va trebui să predicaţi popoarelor în acea vreme, când Eu vă voi trimite. Iubiţi-L pe Dumnezeu, Tatăl vostru veşnic deasupra tuturor şi pe aproapele vostru ca şi pe voi înşivă şi ţineţi poruncile, pe care Dumnezeu le-a dat tuturor oamenilor prin Moise, căci prin aceasta voi aveţi tot ce vă trebuie din învăţătura Mea, pe care voi va trebui să le predicaţi popoarelor; de mai mult nu este nevoie.
09] Restul, ce aţi aflat aici, este pentru voi, aşa cum Eu ţi-am explicat până acum în repetate rânduri. Acum sper că ştii în sfârşit ce va trebui să faci şi la ce trebuie să fii atent pe viitor şi de aceea tu vei putea acum să te întorci la locul tău!> - Cu aceste cuvinte din partea Mea se duce Stahar înapoi la locul său.

avatar
scarface
Admin

Mesaje : 6668
Data de inscriere : 19/11/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum